Tot ce facem in lume pentru lume e nesemnificativ indiferent cat de mare. Nu ne-am nascut in contextul in care sa conteze ce vrem noi ca indivizi. Mai devreme sau mai tarziu, cuvintele noastre vor fi uitate, cladirile noastre distruse, inventiile noastre inutile, ideologiile noastre o gluma pe tricoul unei alte generatii.
Tot ce facem in viata noastra, pe de alta parte, e semnificativ oricat de mic. Cuvintele noastre creeaza experiente, legaturi si oameni, casele noastre ne apara visele, gandurile noastre ricoseaza in altii si ii schimba. Spatiul nostru de manevra e prezentul, in el totul are sens pentru ca totul are urmari.
Toti stim asta.
Si totusi, ne concentram cea mai buna parte din energie ca sa facem ceva mare (sau mic) si semnificativ (sau nesemnificativ) in lume , uitand ca puterea de a crea ceva cu adevarat ni s-a dat in propria noastra viata. Dar noi nu vrem asta. De ce ne-ar intereseaza cum se ia o decizie care ne priveste, cand invatam sa luam decizii de business care nu fac diferenta? De ce am fi atenti la ce ne spunem, ce mancam, cum ne miscam, ce gandim si ce simtim, cand trebuie sa ne cream o imagine sociala si sa o intretinem?
E banal si nedemn de like, dar totusi va intreb: de ce nu dam 2 lei pe cum traim in noi insine si punem totul pe cum traim in societate?






