Obosite ar trebui să fie doar cărţile, nu oamenii. Ele suportă frământările atâtor degete şi ele ne prind ochii în pagină ca pe nişte ace de nesiguranţă într-o pernă de puf.
Te caut la metrou ca să-ţi dau o carte, ca să-ţi imprim contagios un exerciţiu de căutare. Cartea vine spre tine şi mişcă ceva în interiorul tău. E un pianist care atinge clapele şi le face să sune. Te aude zâmbind când o citeşti, când o ţii în mână, când te priveşte de pe noptieră. Cărţii îi place acest exerciţiu de putere, dar îi place şi să-ţi amintească de mine, cea care ţi-a pus-o în braţe ca pe un copil al nimănui.
Cartea – copil te face să zâmbeşti iar eu profit şi pretind că am puterea să fac pe oricine să zâmbească.
Iată unul dintre motivele pentru care ieri 2 martie 2010, mai mulţi tineri ne-am întâlnit la metrou la Piaţa Unirii 2 şi am luat cu asalt primul metrou care ne-a ieşit în cale. Hashtag LecturiUrbane.
Am vorbit cu oameni, am împărţit cărţi, am făcut poze şi ne-am pupat de mărţişor.
Eu mi-am dat prima carte unui băiat care s-a aşezat lângă mine şi trăgea cu ochiul la ce citeam. L-am întrebat dacă îi place să citească şi i-am întins cartea. A luat-o discret şi mi-a zâmbit. În secunda doi m-am ridicat de pe scaun emoţionată de parcă tocmai l-aş fi sărutat iar el s-ar fi lăsat pe mâna mea în acest exerciţiu de liniştire reciprocă. Am pornit spre capătul trenului, am dat un tur al metroului şi m-am întors. Băiatul meu citea.
Încearcă numai să-mi ştergi zâmbetul ăsta de pe faţă.
Seara s-a încheiat în Mătăsari 17 la o petrecere unde subsemnata a băut ultimul vin fiert de anul ăsta şi a aflat că oamenii nu trebuie să depună efort ca să se dăruiască, trebuie doar să iasă din confortul clopotului de sticlă ca să arate cum se trăieşte liber.
Am vazut ca erai cam timida…..Trebuie sa fii relaxata cand imparti o carte , sa-ti faca placere s-o imparti 🙂 cu timiditatea nu ajungi nicaieri .
Eu propun un exercițiu de dăruire a cărții în cap. Se apucă temeinic obiectul dăruibil de două colțuri apropiate (considerând formatul tipic al cărții-paralelipiped dreptunghic) și se altoiește cu sete după ceafă personajul din mulțimea A, unde mulțimea A include mârlanul de metrou, toanta agățabilă de bară, libidinosul de colț de vagon, cucoana scârbită punătoare de piedică etc. etc. Pe ăia cuminți îi punem în mulțimea B și le dăruim cărțile frumos și grațios, fără otânjire.
Caveat Cezar! Cu timiditatea ajungi în tot felul de chestii interesante. Cu timiditatea, dacă o folosești cum trebuie, nu te lași pe tânjală, nu uiți niciodată să te uiți calumea la tine, nu treci prin lume cu ochii-n soare. Asta dacă știi cum se lucrează cu ea, ca-ntr-o căsnicie din aia de nuntă de aur. Timiditatea e bună când e față de tine.
[…] relatari despre Lecturi/ Matasari gasiti la: Anemaya Marius Badragan Andrei Lucu Roxana Vincent Vinyl Ariel Constantinof Apa de ploaie (care a venit […]
[…] Anemaya Marius Badragan Andrei Lucu Roxana Vincent Vinyl Ariel Constantinof Apa de ploaie Dragos […]
[…] scris: Anemaya Marian Vulpe Marius Badragan Andrei Luciu Alina Constantinescu Roxana Vincent Vinyl Ariel […]