Uneori baţi la uşi până ţi se înnegresc pumnii si nu-ţi deschide nimeni.
Alteori te întâlneşti cu un om pe un hol şi îţi schimbă viaţa.
Poate că ideea e să învăţăm să iubim doar ce întâlnim pe holuri, nu ce avem impresia că se ascunde după tot felul de uşi care nu se deschid.
Şi eu mai am un fix: să o iau cât mai des pe scări.
În lift nu simt niciodată că urc.
“În lumea plină de urmări, eu sunt un om pe nişte scări.
În sus ce e? În jos nimic. În jos ce e? În sus nimic.
Vorbesc cu ceilalţi care-au fost şi-n sus şi-n jos şi unde zic,
Eu însumi spun de locurile pe unde-am fost: nu e nimic.”
Like this:
One blogger likes this post.
