Cutia din pod

E ciudat totuşi cât de uşor dispar lucrurile în om; parcă nici n-au existat. Rămân doar amintiri colţuroase şi colorate ca nişte jucării. Aplecaţi asupra lor, de cele mai multe ori din plictiseală, oamenii ajung să le strice pentru că nu le înţeleg rostul şi le caută numai defectele.

Păpuşi cu frumuseţea violată de o mână smulsă sau de un ochi spart.

Aruncăm tot timpul. Nu se poate altfel.

Iar jucăriile stricate din pod nu sunt decât un alt mod, poate mai boem, de a arunca.

Ca să-ţi găseşti liniştea, ai nevoie de praf nu de prafuri.